Micile bucurii ale vietii

(micul nostru Charles:) )

Spre rusinea mea a trecut cam mult timp de cand nu am mai trecut pe aici, cu o postare. Imi cer scuze cititorilor, insa astazi m-am decis sa vin cu niste ganduri pe care trebuie fiecare sa ne facem timp sa ni le mai amintim si sa le punem in practica.
God is so good!
Nu este teorie! Ci din nou si din nou vad asta cu ochii mei, in micile lucruri ale vietii.
Zilele trecute stateam de vorba cu niste prieteni despre colind si Craiun, si chiar ziceam ca nu imi amintesc colind fara zapada. Vremea de afara, insa arata oricum, numai nu a prevestitoare de zapada! Tatal nostru insa cunoaste dorintele copiilor Lui, si le indeplineste! ( "El implineste dorintele celor ce se tem de El." Ps. 145:19)
De 2 zile deja a inceput sa ninga mai in toata tara. Va puteti imagina bucuria celor mici, insa va pot spune sincer, ca si eu m-am bucurat nespus de mult.
Un strat gros de zapada s-a asternut peste noapte. Dupa o jumatate de zi petrecuta in bucatarie, ocupata cu pregatiri pentru Sarbatori, facand prajiturele cu unt de arahide sau cu scortisoara, bagand la cuptor tavi pline cu covrigeii bine cunoscuti si indragiti de noi toti, m-am decis sa ies impreuna cu fratele meu afara si sa experimentam din nou acea bucurie la o bulgareala sau chiar la facerea unui om de zapada! Nu-mi mai aduceam aminte cand facusem ultimul om de zapada, insa ieri am decis sa am din nou o inima de copil si sa ma bucur de zapada si de sentimentul acela de satisfacere cand, cautand pietricele negre, am ajuns sa-i dau forma lui Charles (asa l-am denumit pe omul nostru de zapada). La sfarsit am gasit un morcove ratacit prin frigider, am luat in graba un fular si o caciula si le-am asezat pe omuletul nostru, privind pe urma cu satisfactie rezultatul. (Isn't he so adorable? :X )
Sunt lucruri marunte, neinsemnate poate, dar care personal mi-au dat o buna dispozitie, putere sa rad din toata inima si sa uit de orice problema pe care as avea-o de rezolvat.
Personal, mi-a prins bine sa ma rup din activitati si sa ma delectez cu o asemenea actiune. Banuiesc ca nimanui nu i-ai strica o asemenea delectare, asa ca te incurajez sa mergi si tu afara, chiar daca nu facei un om de zapada, sau nu te bulgaresti cu cineva...priveste doar in jur!
Este atat de splendida natura imbracata in acea patura alba, imaculata...totul pare atat de linistit, calm si plin de pace! Gandeste-te la evenimentul ce se apropie! Gandeste-te la adevarata lui seminificatie: El a venit pe acest pamant pentru mine, pentru tine!
Fie ca lucrurile mici ale vietii sa-ti inunde intreaga-ti fiinta de bucurie, pace si dragoste!

Blessings!
Yours, Damaris :)

I bow my head and cry...

I bow my head and cry, and cry, and cry...
I cry because I know that this is the end, the end of a period, that will never come back again! It hurts so much to know that this was it, that from now on, we'll have separate ways, and that our ways won't come together anymore. Not on earth! I can't stop the tears from running down my face. With every tear running down I get more empty, because every single tear has a memory: times when we laughed together, when we cried together, when we fought, when we played games and when we took the time to hang out, to drink coffee, and to debate several stories!
My heart breakes to know that things will never be the same again!
I bow my head and cry...
That's the end...or is this just the beginning?
Despite everything, you'll always dwell in my heart! I wash my tears away and I smile at this thought! I know that nobody can steal this from my heart- my feelings for you!
I wish you a blessed beginning, a good start! It won't be easy for you either, but we must go on, because there is no way back!
I love you for who you are, for what you do...forever!
I bow my head and cry, and cry, and cry...

Testimony- born again

13.09.09- my vow to my God!:)
In urma cu 3 zile a trebuit sa spun marturia mea in fata bisericii. :) Multe emotii, lacrii si bucurie!
Ce pot sa spun despre marturia mea?
Mi-aduc aminte ca odata a fost o evanghelizare in adunarea de unde provin eu. Avem cam 4 anisori, insa cand am ajuns acasa, le-am spus parintilor ca vreau si eu sa-L primesc pe Domnul Isus in inimioara mea.
Tata m-a luat in brate si mi-a zis sa repet dupa el:
"Doamne Isus, vino si in inima mea".
Am repetat aceste cuvinte cu o emotie si sfiala de care imi mai aduc aminte si acum!
Aceasta a fost prima mea predare. Am avut harul de a ma naste si a creste intr-o familie cresinta, fiind astfel familiara cu invatatura cea buna. In viata mea au urmat multe urcusuri si coborasuri, insa eu imi traiam viata stiind ca sunt fiica a lui Dumnezeu.
Insa pe data de 1.05.2008, la conferina Peniel, Dumnezeu mi-a vorbit intr-un mod mai special. Am inteles ca trebuie sa imi reinoiesc legamantul fata de El, si ca in viata mea va trebui sa se vada o schimbare. Inca de pe-atunci am luat decizia de a ma boteza, insa doar in urma cu cateva saptamani am ajuns sa ne organizam, pentru a face acest act, alaturi de sora mea, Alexandra (I thank God for her), Debora, si inca o sora.
Mentionez ca Domnul mi-a vorbit despre botez cam pe oriunde mergeam: mergeam la o conferinta- venea vorba de botez, ascultam un post de radio crestin- se vorbea de botez, ascultam o predica- ghiciti despre ce era vorba...mda, exact, tot despre botez. Mi-am dat seama ca Domnul vrea ca eu sa implinesc si aceasta porunca, de a ma boteza.
In luna august, a acestui an am luat parte la 2 botezuri...inca odata, Domnul mi-a confirmat ca trebuie sa fac acest pas.
Apoi, am plecat 10 zile in Elvetia. Eu sunt o persoana care nu e prietena cu necunoscutul, imi place mai dinaite sa stiu ce ma asteapta, sa stiu ce fac, sa am un program prestabilit. Insa in Elvetia, am avut parte de orice, numai de asta nu. Am fost cazata la o familie necrestina, insa foarte draguta, dar nu pot sa zic ca asta m-a ajutat prea mult sa ma destind.
Ma simteam singura, nu stiam la ce sa ma astept, banuind cam cum traiesc si tinerii din ziua de astazi; intr-o stare foarte depravata, ceea ce mi s-a confirmat putin mai tarziu, cautandu-si satisfactia si bucuria in bautura, droguri tigari, clubbing and so on.
In starea asta m-am apropiat de Dumnezeu intr-un mod in care nu mai experimentasem de foarte mult timp. Petreceam mult timp citind din Cuvantul Lui, rugandu-ma. Cred ca aceasta perioada in Elvetia a fost punctul culminant al evenimentelor care ma duceau cu gandul inspre acest pas.
Sunt hotarata sa fac acest pas, sunt hotarata sa-L proclam pe El Domnul si Mantuiorul meu, sunt hotarata ca viata mea se va invarti de-acum incolo in jurul lui Dumnezeu, si nu invers.

Cu o inima plina de bucurie, va salut.
Blessings!
yours, Damaris:)

life alive

life- viata- darul lui Dumnezeu pentru mine. alive- vie- sunt vie, si ma pot bucura de aceasta viata minunata! "Gib jedem Tag die Chance, der schönste deines Lebens zu werden.“ Mark Twain. (Da-i fiecarei zile sansa sa devina cea mai frumoasa zi din viata ta) Pentru mine citatul asta este un motto important, optimist, care ma ajuta sa ma gandesc la ziua pe care o traiesc ca la o zi speciala. Culorile ma bine dipsun, soarele imi inspira viata, ploaia- speranta, copiii- bucurie,veselie, ritmul-energie, muzica- extaz, fiecare bataie a inimii- certitudinea ca dincolo de toate, am un scop pentru care traiesc, am o destinatie anume.
Imi place sa zambesc, stiind ca un zambet nu costa nimic, insa face atat de multe! Imbogateste pe cel sarac, intareste pe cel descurajat, si pe deasupra, de fiecare data cand zambesti, zambetul se va intoarce la tine!
Viata nu e roz, insa vreau sa trec prin ea optimista, strangand in suflet toate intamplarile frumoase, toata dragostea oferita de cei dragi, raspandind-o si eu, la randul meu, altora!

Live your life alive!
Blessings,
yours, damaris:)