In urma cu 3 zile a trebuit sa spun marturia mea in fata bisericii. :) Multe emotii, lacrii si bucurie!
Ce pot sa spun despre marturia mea?
Mi-aduc aminte ca odata a fost o evanghelizare in adunarea de unde provin eu. Avem cam 4 anisori, insa cand am ajuns acasa, le-am spus parintilor ca vreau si eu sa-L primesc pe Domnul Isus in inimioara mea.
Tata m-a luat in brate si mi-a zis sa repet dupa el:
"Doamne Isus, vino si in inima mea".
Am repetat aceste cuvinte cu o emotie si sfiala de care imi mai aduc aminte si acum!
Aceasta a fost prima mea predare. Am avut harul de a ma naste si a creste intr-o familie cresinta, fiind astfel familiara cu invatatura cea buna. In viata mea au urmat multe urcusuri si coborasuri, insa eu imi traiam viata stiind ca sunt fiica a lui Dumnezeu.
Insa pe data de 1.05.2008, la conferina Peniel, Dumnezeu mi-a vorbit intr-un mod mai special. Am inteles ca trebuie sa imi reinoiesc legamantul fata de El, si ca in viata mea va trebui sa se vada o schimbare. Inca de pe-atunci am luat decizia de a ma boteza, insa doar in urma cu cateva saptamani am ajuns sa ne organizam, pentru a face acest act, alaturi de sora mea, Alexandra (I thank God for her), Debora, si inca o sora.
Mentionez ca Domnul mi-a vorbit despre botez cam pe oriunde mergeam: mergeam la o conferinta- venea vorba de botez, ascultam un post de radio crestin- se vorbea de botez, ascultam o predica- ghiciti despre ce era vorba...mda, exact, tot despre botez. Mi-am dat seama ca Domnul vrea ca eu sa implinesc si aceasta porunca, de a ma boteza.
In luna august, a acestui an am luat parte la 2 botezuri...inca odata, Domnul mi-a confirmat ca trebuie sa fac acest pas.
Apoi, am plecat 10 zile in Elvetia. Eu sunt o persoana care nu e prietena cu necunoscutul, imi place mai dinaite sa stiu ce ma asteapta, sa stiu ce fac, sa am un program prestabilit. Insa in Elvetia, am avut parte de orice, numai de asta nu. Am fost cazata la o familie necrestina, insa foarte draguta, dar nu pot sa zic ca asta m-a ajutat prea mult sa ma destind.
Ma simteam singura, nu stiam la ce sa ma astept, banuind cam cum traiesc si tinerii din ziua de astazi; intr-o stare foarte depravata, ceea ce mi s-a confirmat putin mai tarziu, cautandu-si satisfactia si bucuria in bautura, droguri tigari, clubbing and so on.
In starea asta m-am apropiat de Dumnezeu intr-un mod in care nu mai experimentasem de foarte mult timp. Petreceam mult timp citind din Cuvantul Lui, rugandu-ma. Cred ca aceasta perioada in Elvetia a fost punctul culminant al evenimentelor care ma duceau cu gandul inspre acest pas.
Sunt hotarata sa fac acest pas, sunt hotarata sa-L proclam pe El Domnul si Mantuiorul meu, sunt hotarata ca viata mea se va invarti de-acum incolo in jurul lui Dumnezeu, si nu invers.
Cu o inima plina de bucurie, va salut.
Blessings!
yours, Damaris:)
